nedumerire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEDUMERÍRE, nedumeriri, s. f. Starea celui nedumerit; mirare; încurcătură. –
Ne- +
dumerire.nedumerire (Dicționaru limbii românești, 1939)nedumeríre f. Lipsă de dumerire, nepricepere a unuĭ lucru.
nedumerire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nedumeríre s. f.,
g.-d. art. nedumerírii; pl. nedumerírinedumerire (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nedumerire f. nesiguranță.