nedreptăți (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEDREPTĂȚÍ, nedreptățesc, vb. IV.
Tranz. A trata pe cineva în chip nedrept, a(-i) face cuiva o nedreptate. – Din
nedreptate.nedreptăți (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nedreptățí (a ~) (ne-drep-) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. nedreptățésc, imperf. 3
sg. nedreptățeá; conj. prez. 3
să nedreptățeáscănedreptățì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nedreptățì v. a face nedreptate.