nedrept (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEDRÉPT, NEDREÁPTĂ, nedrepți, -te, adj. 1. (Adesea adverbial) Care nu este drept, obiectiv cu cei din jur; care nu este conform cu dreptatea, cu normele stabilite; incorect, ilegal; abuziv. ◊
Loc. adv. Pe nedrept sau (substantivat)
pe nedreptul = în mod silnic, samavolnic; în mod neîntemeiat, fără temei.
2. (
Înv.;
gram.; despre complemente sau propoziții completive) Indirect. –
Ne- +
drept.nedrept (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NEDRÉPT, -EÁPTĂ adj. (‹
drept)
adj. 1. (Și
adv.) Care nu este conform cu dreptatea; inechitabil; incorect, injust; ilegal. ◊ (
Dr.)
Nedreaptă luare = infracțiune care constă în folosirea de către un funcționar, în exercițiul funcțiunii, a oricăror mijloace pentru a determina o persoană să-i dea o sumă de bani sau un alt lucru, pretinzând că-i este datorată. ◊ (Substantivat,
n.)
Pe nedrept(ul) = fără nici un drept, în mod samavolnic, abuziv.
3. (
GRAM.; despre complemente și propoziții completive) Indirect.
nedrept (Dicționaru limbii românești, 1939)nedrépt, -eáptă adj. adj., pl. f.
epte. Care nu e drept, injust.
Pe nedrept, fără dreptate:
a condamna pe nedrept.nedrept (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nedrépt1 (ne-drept) adj. m.,
pl. nedrépți; f. nedreáptă, pl. nedréptenedrept (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*nedrépt2 (pe ~) (ne-drept) loc. adv.nedrept (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nedrept a. care nu e drept:
sentință nedreaptă. ║ n. ceeace e nedrept.