nedreptate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEDREPTÁTE, nedreptăți, s. f. Lipsă de dreptate; faptă, situație nedreaptă; inechitate; injustiție. –
Ne- +
dreptate.nedreptate (Dicționaru limbii românești, 1939)nedreptáte f. Lipsă de dreptate, injustiție, inichitate.
nedreptate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nedreptáte (ne-drep-) s. f.,
g.-d. art. nedreptắții; pl. nedreptắținedreptate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nedreptate f.
1. lipsă de dreptate;
2. faptă contrară justiției.