necugetare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NECUGETÁRE, necugetări. s. f. Acțiune, faptă necugetată; nechibzuință, nesocotință. –
Ne- +
cugetare.necugetare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)necugetáre s. f.,
g.-d. art. necugetắrii; pl. necugetắri