necredință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NECREDÍNȚĂ, necredințe, s. f. 1. Comportare necinstită, înșelăciune, trădare; lipsă de fidelitate; infidelitate.
2. Lipsă de credință religioasă; ateism; nerespectare a dogmelor bisericești; credință greșită, erezie. –
Ne- +
credință.