necrezut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NECREZUT, -Ă, necrezuți, -te, adj. Care nu este de crezut, care nu se poate crede. ♦ Nemaipomenit, extraordinar. –
Ne- +
crezut.necrezut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)necrezút (
înv.)
(ne-cre-) adj. m.,
pl. necrezúți; f. necrezútă, pl. necrezútenecrezut (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)necrezut a. ce nu se poate crede.