necredință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NECREDÍNȚĂ, necredințe, s. f. 1. Comportare necinstită, înșelăciune, trădare; lipsă de fidelitate; infidelitate.
2. Lipsă de credință religioasă; ateism; nerespectare a dogmelor bisericești; credință greșită, erezie. –
Ne- +
credință.necredință (Dicționaru limbii românești, 1939)necredínță f., pl.
e. Lipsă de credință, infidelitate.
necredință (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)necredínță (ne-cre-) s. f.,
g.-d. art. necredínței; pl. necredínțenecredință (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)necredință f.
1. incredulitate;
2. infidelitate.