necinstitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NECINSTITÓR, -OÁRE, necinstitori, -oare, adj. (
Înv.) Care necinstește; dezonorant, infamant. –
Necinsti +
suf. -tor.necinstitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)necinstitór (
înv.)
adj. m.,
pl. necinstitóri; f. sg. și
pl. necinstitoáre