necinstire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NECINSTÍRE,necinstiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) necinsti și rezultatul ei. – V. necinsti.
necinstire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) necinstíre (rar) s. f., g.-d. art. necinstírii; pl. necinstíri