necinsti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NECINSTÍ, necinstesc, vb. IV.
Tranz. și
refl. A (se) acoperi de rușine; a (se) dezonora, a (se) compromite. ♦
Tranz. A profana. ♦
Tranz. A viola o femeie; a batjocori. –
Ne- +
cinsti Cf. necinste.necinsti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)necinstí (a ~) vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. necinstésc, imperf. 3
sg. necinsteá; conj. prez. 3
să necinsteáscănecinstì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)necinstì v. a dezonora.