nechitit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NECHITÍT, -Ă, nechitiți, -te, adj. (
Reg.) Nesocotit, nechibzuit. –
Ne- +
chitit.nechitit (Dicționaru limbii românești, 1939)nechitít, -ă adj. (d.
chitesc).
Est. Care nu e chitit, nechibzuit, nesocotit:
om nechitit la minte.nechitit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nechitít (
reg.)
adj. m.,
pl. nechitíți; f. nechitítă, pl. nechitítenechitit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nechitit a.
1. negătit;
2. fig. nesocotit:
nechitit la minte și nechibzuit la trebi CR.