nechibzuință (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NECHIBZUÍNȚĂ, nechibzuințe, s. f. Lipsă de judecată, de cumpănire;
p. ext. faptă nesocotită, nesocotință, ușurință. –
Ne- +
chibzuință.nechibzuință (Dicționaru limbii românești, 1939)nechibzuínță f., pl.
e. Lipsă de chibzuință, ireflexiune.
nechibzuință (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nechibzuínță s. f.,
g.-d. art. nechibzuínței; (fapte)
pl. nechibzuínțe