nechibzuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NECHIBZUÍT, -Ă, nechibzuiți, -te, adj. Lipsit de judecată, de înțelepciune (în ceea ce face sau spune); necugetat, nechitit. ♦ Care nu a fost bine gândit, bine cumpănit; care denotă nesocotință. –
Ne- +
chibzuit.nechibzuit (Dicționaru limbii românești, 1939)nechibzuít, -ă adj. Fără chibzuință, nesocotit:
om, răspuns nechibzuit. Adv.
A răspunde nechibzuit.nechibzuit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nechibzuít adj. m.,
pl. nechibzuíți; f. nechibzuítă, pl. nechibzuítenechibzuit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nechibzuit a. lipsit de chibzuință, nesocotit.