nebuneală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEBUNEÁLĂ, nebuneli, s. f. (
Pop.) Nebunie. –
Nebun +
suf. -eală.nebuneală (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)nebuneálă, nebunéli, s.f. (pop.)
1. nebunie.
2. idee, fantezie, manifestare de om nebun; toană, trăzneală.
3. turbare.
4. boală a albinelor.
5. (la pl.
nebunele) zburdălnicii, năzdrăvănii, năzbâtii.
6. ciumăfaie.
7. măselariță.
8. (la pl.
nebunele) plantă erbacee cu fructe otrăvitoare; sălbație.
nebuneală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nebuneálă (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. nebunélii; pl. nebunéli