nebunatic - explicat in DEX

nebunatic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NEBUNÁTIC, -Ă, nebunatici, -ce, adj. Vioi, zglobiu, zburdalnic; zvăpăiat. ♦ Care trădează, exprimă vioiciune, neastâmpăr, zburdălnicie. – Nebun + suf. -atic.

nebunatic (Dicționaru limbii românești, 1939)
nebunátic (est) și -ec (vest) adj. Zburdalnic, zglobiŭ: copiĭ nebunaticĭ. V. pălăvatic.

nebunatic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
nebunátic adj. m., pl. nebunátici; f. nebunátică, pl. nebunátice

nebunatic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
nebunatic a. sburdalnic, sglobiu.