nebunariță(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) NEBUNÁRIȚĂ,nebunarițe, s. f. (Bot.; pop.) Măselariță. – Nebun + suf. -ariță.
nebunariță(Dicționaru limbii românești, 1939) nebunáriță f., pl. e (d. nebun). Unde ? Măselariță.
nebunariță(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) nebunáriță (pop.) s. f., g.-d. art. nebunáriței; pl. nebunárițe
nebunariță(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) nebunariță f. Bot. măselariță.