nebleznic (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
nebléznic, -ă, adj. (reg.) 1. prost, bleg, nătâng; neajutorat, neîndemânatic. 2. greoi, butucănos.
nebleznic (Dicționaru limbii românești, 1939)
nebléznic, -ă adj. (d. bleaznă, blaznă). Munt. Trans. Urît, păcătos: un rîncaș nebleznic strica liniștea cireziĭ (ziaru Epoca, 5, 97), un Unguroĭ nebleznic (Chendi, Vț. literară 1, 27, 1, 2).