nebiruit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEBIRUÍT, -Ă, nebiruiți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi biruit; invincibil. –
Ne- +
biruit.nebiruit (Dicționaru limbii românești, 1939)nebiruít, -ă adj. Neînvins.
nebiruit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)nebiruít adj. m.,
pl. nebiruíți; f. nebiruítă, pl. nebiruítenebiruit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)nebiruit a. neînvins.