neașezat (Dicționaru limbii românești, 1939)
neașezát, -ă (ea 2 sil.) adj. Rar. Fig. Care nu e așezat, neliniștit, dezordonat.
neașezat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
neașezat a. 1. care încă nu s’a așezat, nomad; 2. fig. neliniștit, turbulent.