neavere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEAVÉRE s. f. (
Înv. și
pop.) Faptul de a nu avea avere, de a fi sărac;
p. ext. lipsă, sărăcie. [
Pr.:
ne-a-] –
Ne- +
avere.neavere (Dicționaru limbii românești, 1939)neavére (
ea 2 sil.) f. Lipsă de avere, sărăcie.
neavere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neavére (
înv.,
pop.)
(ne-a-) s. f.,
g.-d. art. neavériineavere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neavere f. lipsă de avere, sărăcie.