neavenit - explicat in DEX

neavenit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NEAVENÍT, -Ă, neaveniți, -te, adj. (Jur.; în sintagma) Nul și neavenit = lipsit de valabilitate, considerat ca inexistent. [Pr.: ne-a-] – Ne- + avenit (< fr. avenu).

neavenit (Dicționar de neologisme, 1986)
NEAVENÍT, -Ă adj. Fără valabilitate; socotit inexistent; nul. [După fr. non avenu].

neavenit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
NEAVENÍT, -Ă adj. fără valabilitate; considerat ca inexistent. (după fr. non avenu)

neavenit (Dicționaru limbii românești, 1939)
* neavenít, -ă (ea 2 sil.) adj. (fr. non avenu). Jur. Care nu e bine venit, nul, fără valoare: cerere neavenită.

neavenit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
neavenít (ne-a-) adj. m., pl. neaveníți; f. neavenítă, pl. neaveníte

neavenit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
neavenit a. Jur. fără valoare: nul și neavenit.