neauzit - explicat in DEX

neauzit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NEAUZÍT, -Ă, neauziți, -te, adj. (Despre sunete, zgomote etc.) Care nu se aude; imperceptibil. ♦ (Cu valoare de superlativ) De care nu s-a mai auzit; extraordinar, nemaiauzit, nemaipomenit. [Pr.: ne-a-] – Ne- + auzit.

neauzit (Dicționaru limbii românești, 1939)
neauzít, -ă (ea 2 sil.) Adj. Despre care nu s’a maĭ auzit vorbindu-se, ne maĭ pomenit, necunoscut, surprinzător, uimitor: bogăție, obrăznicie neauzită. – Maĭ des ne maĭ auzit.

neauzit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
neauzít (ne-a-u-) adj. m., pl. neauzíți; f. neauzítă, pl. neauzíte

neauzit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
neauzit a. 1. despre care nu s’a mai auzit; 2. fig. neînțeles, afară din cale: purtare neauzită.