neasemănat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEASEMĂNÁT, -Ă, neasemănați, -te, adj. (Adesea adverbial) Care nu poate fi asemănat cu nimic; care nu are pereche deoarece depășește limitele, însușirile obișnuite; fără seamăn, incomparabil, neasemuit, unic. [
Pr.:
ne-a-] –
Ne- +
asemănat.neasemănat (Dicționaru limbii românești, 1939)neasemănát, -ă adj. (
ea 2 sil.). Foarte diferit, imcomparabil. Adv. În mod imcomparabil.
neasemănat (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neasemănát (ne-a-) adj. m.,
pl. neasemănáți; f. neasemănátă, pl. neasemănáteneasemănat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neasemănat a. și adv. foarte diferit, incomparabil.