neînfrânat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEÎNFRÂNÁT, -Ă, neînfrânați, -te, adj. Ale cărui porniri nu pot fi stăvilite, domolite. ♦ Care denotă lipsă de reținere, de stăpânire. –
Ne- +
înfrânat.neînfrânat (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neînfrânat a. fără frâu.