neîndoielnic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEÎNDOIÉLNIC, -Ă, neîndoielnici, -ce, adj. Care nu provoacă îndoială, care nu poate stârni obiecții; indiscutabil, incontestabil. [
Pr.:
-do-iel-] –
Ne- +
îndoielnic.neîndoielnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neîndoiélnic adj. m.,
pl. neîndoiélnici; f. neîndoiélnică, pl. neîndoiélnice