neîndestulător (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEÎNDESTULĂTÓR, -OÁRE, neîndestulători, -oare, adj. Care nu este în cantitate suficientă, care nu îndestulează. –
Ne- +
îndestulător.neîndestulător (Dicționaru limbii românești, 1939)neîndestulătór, -oáre adj. Care nu îndestulează, insuficient.
neîndestulător (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neîndestulătór adj. m.,
pl. neîndestulătóri; f. sg. și
pl. neîndestulătoáre