neîncredere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEÎNCRÉDERE s. f. Lipsă de încredere; îndoială, suspiciune. –
Ne- +
încredere.neîncredere (Dicționaru limbii românești, 1939)neîncredére f. Lipsă de încredere, teamă de a nu fi înșelat.
neîncredere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neîncrédere s. f.,
g.-d. art. neîncréderiineîncredere (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neîncredere f.
1. lipsă de încredere;
2. teamă de a fi înșelat.