neînchipuit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NEÎNCHIPUÍT, -Ă, neînchipuiți, -te, adj. Care (prin înfățișarea sa neobișnuită, prin caracterul aparte) întrece puterea de închipuire, care nu poate fi închipuit; inimaginabil. ◊
De neînchipuit =
a) loc. adj. care întrece puterea închipuirii, care nu poate fi închipuit;
b) loc. adv. foarte, grozav de..., extrem de... ♦ (Adverbial) Extrem de..., foarte. –
Ne- +
închipuit.neînchipuit (Dicționaru limbii românești, 1939)neînchipuít, -ă adj. Care nu se poate închipui, negîndit. Adv.
Neînchipuit de mare.neînchipuit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)neînchipuít adj. m.,
pl. neînchipuíți; f. neînchipuítă, pl. neînchipuíteneînchipuit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)neînchipuit a. ce nu se poate închipui:
curaj neînchipuit.