nautic - explicat in DEX

nautic (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
NAÚTIC, -Ă, nautici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care servește la navigație, privitor la navigație. ♦ (Despre sporturi) Care se practică pe apă. 2. S. f. Știința și tehnica de a conduce o navă (1). [Pr.: na-u-] – Din lat. nauticus, it. nautico.

nautic (Dicționar de neologisme, 1986)
NAÚTIC, -Ă adj. De, pentru navigație, privitor la navigație. ♦ (Despre un sport) Care se practică pe sau în apă. // Element secund de compunere savantă cu semnificația „(de) navigație”, „(referitor la) navigație”. [Pron. na-u-. / < lat. nauticus, cf. fr. nautique < lat. nauta – navigator].

nautic (Marele dicționar de neologisme, 2000)
NAÚTIC, -Ă I. adj. referitor la navigație. ◊ (despre un sport) care se practică pe, în apă. II. s. f. navigație (2). (< fr. nautique, lat. nauticus)

nautic (Dicționaru limbii românești, 1939)
* naútic, -ă adj. (vgr. nautikos, lat. nauticus. V. înot 2). Relativ la navigațiune: arta nautică. – Și náŭtic.

nautic (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
NAÚTIC, -Ă, nautici, -ce, adj. 1. Care servește la navigație, privitor la navigație. ♦ (Despre sporturi) Care se practică pe apă. [Pr.: na-u-] – Din lat. nauticus, it. nautico.

nautic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
naútic adj. m., pl. naútici; f. naútică, pl. naútice

nautic (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
nautic a. ce ține de navigațiune.