nauplius (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NAÚPLIUS s. m. Prima formă larvară a crustaceelor, care are un ochi și trei perechi de apendice. [
Pr.:
na-u-pli-us] – Din
fr. nauplius.nauplius (Dicționar de neologisme, 1986)NAÚPLIUS s.m. Formă larvară la unele crustacee. [Pron.
na-u-pli-us. / < fr.
nauplius, cf. gr.
naupleios – navigator].
nauplius (Marele dicționar de neologisme, 2000)NAÚPLIUS s. m. formă larvară la unele crustacee, cu un ochi și trei perechi de apendice. (< fr., lat.
nauplius)
nauplius (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)Nauplius, regele eubeenilor și tatăl lui Palamedes. Aflînd de moartea fiului său, care căzuse nevinovat, ucis cu pietre, datorită vicleniei lui Odysseus, Nauplius pune la cale un plan de răzbunare. Cînd flota grecească, întorcîndu-se de la Troia, trecea noaptea prin dreptul capului Caphareus – loc stîncos și plin de primejdii – Nauplius aprinde focuri pe înălțimile prăpăstioase. Crezînd că se află în apropierea unui port, grecii și-au îndreptat corăbiile către uscat, zdrobindu-le de stînci. Și-a găsit moartea astfel, printre alții, și Aiax, fiul lui Oileus. Odysseus însă, principalul vinovat de moartea lui Palamedes, a scăpat. Aflînd că e teafăr, Nauplius s-a sinucis, aruncîndu-se în valuri.
nauplius (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)naúplius (-u-pli-us) s. m.