naturalist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NATURALÍST, -Ă, naturaliști, -ste, s. m. și
f.,
adj. 1. S. m. și
f. Persoană care se ocupă cu studiul științelor naturii.
2. Adj. Care aparține naturalismului, privitor la naturalism; care reflectă naturalismul, caracteristic naturalismului. – Din
fr. naturaliste, germ. Naturalist.naturalist (Dicționar de neologisme, 1986)NATURALÍST, -Ă adj. Privitor la naturalism; care reflectă naturalismul. //
s.m. și f. 1. Adept al naturalismului.
2. Specialist în științele naturii. [Cf. fr.
naturaliste].
naturalist (Marele dicționar de neologisme, 2000)NATURALÍST, -Ă I.
adj., s. m. f. (adept) al naturalismului. II. s. m. f. specialist în științele naturii. (< fr.
naturaliste)
naturalist (Dicționaru limbii românești, 1939)* naturalíst, -ă s. (d.
natural). Persoană care se ocupă de zoologie, botanică, mineralogie ș.a.:
Aristotele, Pliniŭ și
Buffon aŭ marĭ naturaliștĭ. Partizan al naturalizmuluĭ în artă, literatură, filosofie. Adj. Bazat pe natură:
prima religiune a Romanilor a fost un panteizm naturalist.naturalist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)naturalíst adj. m.,
s. m.,
pl. naturalíști; adj. f.,
s. f. naturalístă, pl. naturalístenaturalist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)naturalist m. cel ce se ocupă în special cu istoria naturală (animale, plante, minerale).