naturalețe (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NATURALÉȚE s. f. Lipsă de artificialitate, de afectare, comportare firească, atitudine naturală (
I 3). – Din
it. naturalezza.naturalețe (Dicționar de neologisme, 1986)NATURALÉȚE s.f. Situația, starea de a fi natural; atitudine firească, lipsită de ipocrizie, de afectare; simplitate. [Var.
naturaleță s.f. / cf. it.
naturalezza].
naturalețe (Marele dicționar de neologisme, 2000)NATURALÉȚE s. f. atitudine, comportare firească, lipsită de ipocrizie, de afectare; simplitate, natural (III). (< it.
naturalezza)
naturalețe (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)naturaléțe s. f.,
art. naturaléțea, g.-d. art. naturaléței