născocitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂSCOCITÓR, -OÁRE, născocitori, -oare, adj. (Adesea substantivat)
1. Care creează, născocește (
1); inventiv.
2. Care scornește, plăsmuiește, născocește (
2);
p. ext. mincinos. –
Născoci +
suf. -tor.