născoci (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂSCOCÍ, născocesc, vb. IV.
1. Tranz. A face, a crea ceva (ce nu a mai existat până atunci); a descoperi, a inventa.
2. Tranz. A scorni, a plăsmui (lucruri închipuite, neexistente, neadevărate);
p. ext. a minți.
3. Refl. (Rar) A se naște, a se isca, a se ivi, a se întâmpla, –
Et. nec.