narcoză (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NARCÓZĂ, narcoze, s. f. Stare caracterizată prin pierderea cunoștinței, relaxare musculară, diminuarea sensibilității și a reflexelor, provocată artificial prin acțiunea substanțelor narcotice asupra centrilor nervoși, în special în intervențiile chirurgicale. – Din
fr. narcose, germ. Narkose.narcoză (Dicționar de neologisme, 1986)NARCÓZĂ s.f. Anestezie generală profundă, cu somn lipsit de reflexe, provocată de un narcotic și practicată mai ales în operații. [< fr.
narcose, cf. gr.
narkosis – toropeală].
narcoză (Marele dicționar de neologisme, 2000)NARCÓZĂ1 s. f. anestezie generală profundă, cu somn lipsit de reflexe, provocată de un narcotic. (< fr.
narcose, germ.
Narkose)
narcoză (Dicționaru limbii românești, 1939)* narcóză f. (d. vgr.
narke. V.
narcotic).
Med. Adormire pin narcotic.
narcoză (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)NARCÓZĂ (‹
fr.,
germ. {i}; {s}
gr. narkosis „amorțire”) s.,
f. Stare de suspendare temporară a sensibilității, mobilității și cunoștinței, provocată artificial prin acțiunea narcoticelor asupra centrilor nervoși.
N. se folosește în special ca metodă de anestezie generală în chirurgie. ◊
N. hiperbarică = sindrom întâlnit, mai ales, la scafandri, manifestată printr-o stare de excitație și euforie, dar și prin tulburări senzoriale, cauzat de timpul prea îndelungat petrecut în adânc.
narcoză (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)narcóză s. f.,
g.-d. art. narcózei; pl. narcóze