năpastă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂPÁSTĂ, năpaste, s. f. 1. Nenorocire mare; pacoste, calamitate.
2. Învinuire nedreaptă, acuzație neîntemeiată; calomnie.
3. (
Înv.) Nedreptate, prigoană, persecuție.
4. (
Înv.) Bir pe care îl plăteau în trecut locuitorii unui sat în contul celor fugari.
5. (
Reg.) Prostovol. [
Pl. și:
năpăști] – Din
sl. napastĩ.