năpârstoc (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NĂPÂRSTÓC, -OÁCĂ, năpârstoci, -oace, subst. 1. S. n. (
Pop.) Degetar (folosit la cusut).
2. S. m. și
f. (
Fam.) Epitet dat unui copil (mic). ♦ (
Peior.) Persoană mică de statură;
fig. om neajutorat, neputincios. – Din
bg. naprăstok.