namestnic (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)naméstnic1, naméstnici, s.m. (înv.) locțiitor sau reprezentant al unui funcționar într-o funcție importantă (laică sau bisericească); mandatar.
namestnic (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)naméstnic2, -ă, adj. (înv.)
1. de rang inferior, subordonat.
2. care se comportă necivilizat; brutal, bădăran, grosolan.
namestnic (Dicționaru limbii românești, 1939)naméstnic și
-snic m. (vsl.
na-mĭestĭnikŭ, rus.
namĭestnik, d.
mĭesto, loc. V.
namestie). L.V. Locotenent, vicar, reprezentant. – Și
nă- și
ne-.namestnic (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!naméstnic (
înv.)
(-mest-nic) s. m.,
pl. naméstnici