namestie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)NAMÉSTIE, namestii, s. f. (
Înv. și
reg.) Clădire cu toate dependințele ei;
p. restr. dependință, acaret. – Din
sl. namĕstije.namestie (Dicționaru limbii românești, 1939)namestie, nă- și
ne- f. (vsl.
na-mestiĭe, d.
miesto, loc. V.
namestnic și
nămestenie).
Sec. 17-19. Clădire. Dependență, heĭ (grajd, spălătorie ș.a.) – În imnu lui Mihaĭ Viteazu (din pĭesa Radu Calonfirescu, de I. Dimitrescu-Movileanu)
namestiĭ în rimă cu
pustiĭ.namestie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)naméstie (
înv.,
reg.)
(-ti-e) s. f.,
art. naméstia (-ti-a), g.-d. art. naméstiei; pl. naméstii, art. naméstiile (-ti-i-)namestie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)namestie f. dependență:
o casă cu toate namestiile ei. [Slav. NAMĬESTIĬA].