nai (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)nái (náiuri), s. n. – Un fel de fluier.
Tc. (
per.)
nai (Șeineanu, II, 268; Roesler 600; Lokotsch 1541). –
Der. năiaș, s. m. (rar, cîntăreț la nai);
nă(i)er, s. m. (cîntăreț la nai);
nai(n)giu, s. m. (cîntăreț la nai), cu
suf. -
giu; naizan, s. m. (cîntăreț la nai), din
tc. naizen (Tiktin).