naie (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)náie (nắi), s. f. – Navă.
Lat. nắvem (Pușcariu 1149; REW 5863),
cf. sard. nae, engad.,
fr. nef, prov.,
cat. nau, sp. nave. Înv., este dubletul lui
navă, s. f., din
lat. (
sec. XIX). –
Cf. naftic, s. m. (navigator),
sec. XVI,
înv., din mgr. ναυτιϰός, dublet al lui
nautic, adj., din
fr. nautique și al lui
naval, adj., din
fr. naval.naie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))NÁIE, naie, s. f. (Rar) Corabie. –
Lat. lit. navis.naie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)naie f. corabie. [Lat. NAVEM].