mutră (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MÚTRĂ, mutre, s. f. (
Fam.) Figură, obraz, față;
p. ext. înfățișare, fizionomie. ◊
Expr. Nu e de mutra lui = e mai presus de ceea ce i se cuvine.
După mutra cuiva = după condiția socială a cuiva.
A face mutre = a face mofturi, nazuri, a nu fi de acord. ♦
P. ext. Persoană, individ. – Din
ngr. mútra (
pl. lui
mútron).