muton (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUTÓN, mutoane, s. n. Blană de oaie vopsită și prelucrată. ♦ Haină confecționată din această blană. – Din
fr. mouton.muton (Dicționar de neologisme, 1986)MUTÓN s.n. (
Franțuzism)
1. Piele de oaie (de obicei vopsită).
2. Haină făcută din astfel de blană. [< fr.
mouton].
muton (Dicționar de neologisme, 1986)MUTÓN s.m. (
Biol.) Cel mai mic segment de material genetic care poate suferi o mutație (
2). [<
mut(ație) +
-on].
muton (Marele dicționar de neologisme, 2000)MUTÓN1 s.n. blană de oaie prelucrată, pentru mantouri. ◊ muton doré = blană de culoare aurie. ◊ haină din astfel de blană. (< fr.
mouton)
muton (Marele dicționar de neologisme, 2000)MUTÓN2 s. m. cel mai mic segment de material generic care poate suferi o mutație (3). (< mut/ație/ + -on)
muton (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)mutón1 (segment de material genetic)
s. m.,
pl. mutónimuton (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!mutón2 (blană)
s. n.