mutual - explicat in DEX

mutual (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MUTUÁL, -Ă, mutuali, -e, adj. Care se face în mod reciproc și simultan. ♦ Inducție mutuală = inducție electromagnetică exercitată reciproc între două circuite străbătute de curenți electrici variabili. ♦ (Impr.) Care are loc reciproc și fără cuvinte. [Pr.: -tu-al] – Din fr. mutuel.

mutual (Dicționar de neologisme, 1986)
MUTUÁL, -Ă adj. 1. Care se face în mod reciproc și simultan. ◊ Asistență mutuală = formă de colaborare politică și militară între state, în condiții stipulate de contracte, în scopul apărării comune împotriva unui eventual atac armat; inducție mutuală = inducție electromagnetică exercitată reciproc între două circuite străbătute de curenți electrici variabili. 2. (Impr.) Care are loc reciproc și fără cuvinte. [Pron. -tu-al. / < fr. mutuel, cf. lat. mutuus].

mutual (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MUTUÁL, - adj. reciproc. (< fr. mutuel)

mutual (Dicționaru limbii românești, 1939)
*mutuál, -ă adj. (fr. mutuel, d. lat. mútuus, mutual, rudă cu a muta și a împrumuta). Reciproc, între amîndoĭ: stimă mutuală, ajutor mutual. Asigurare mutuală, în care membriĭ plătesc mutual pagubele suferite de unu din eĭ. Învățămînt mutual, sistemă după care copiiĭ se învață unu pe altu supt [!] direcțiunea unuĭ institutor. Adv. În mod mutual: a se ajuta mutual.

mutual (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
mutuál (-tu-al) adj. m., pl. mutuáli; f. mutu­álă, pl. mutuále

mutual (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
mutual a. care merge dela unul la altul: stimă mutuală.