muschetă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUSCHÉTĂ, muschete, s. f. Armă de foc portativă din evul mediu, cu fitil, asemănătoare cu archebuza. [
Var.:
muschét s. n.] – Din
fr. mousquet.muschetă (Dicționar de neologisme, 1986)MUSCHÉTĂ s.f. Veche armă de foc cu fitil, portativă, folosită înainte de inventarea puștii. [Var.
muschet s.n. / cf. fr.
mousquet, it.
moschetto].
muschetă (Marele dicționar de neologisme, 2000)MUSCHÉTĂ s. f. veche armă de foc, cu fitil, asemănătoare cu archebuza. (< fr.
mousqueton)
muschetă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)muschetă (muschéte), s. f. – Armă de foc cu fitil.
It. moschetta (
sec. XIX). –
Der. muschetar, s. m., din
fr. mousquetaire; muschetărie, s. f., din
it. moschetteria, fr. mousqueterie.muschetă (Dicționaru limbii românești, 1939)*muschétă f., pl.
e (fr.
mousquet, d. it.
moschetto și
moschetta). Pușcă din vechime maĭ grea de cît [!] archebuza și care, la început, era sprijinită pe o furcă cînd se trăgea.
muschetă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)muschétă s. f.,
g.-d. art. muschétei; pl. muschétemuschetă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)muschetă f. armă de foc, întrebuințată până la sec. XVII, înaintea puștii (= fr.
mousquet).