muscel (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)MUSCÉL, muscele, s. n. Culme deluroasă prelungită, puțin înaltă și cu povârnișuri domoale, care face tranziția între regiunea de munte și cea de deal, fiind de obicei acoperită cu pășuni, fânețe și livezi cu pomi fructiferi. [
Var.:
mușcél s. n.] –
Et. nec.muscel (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)muscél,
muscéle, s.n. (reg.)
1. deal înalt de 400 metri.
2. (la pl.) șir de dealuri.
3. imaș (islaz) de vite.
muscel (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)muscél s. n.,
pl. muscélemuscel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)muscel n.
1. deal înalt cam până la 400 metri;
2. pl. șir de dealuri;
3. (Putna) imaș de vite. [Origină necunoscută].
muscel (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Muscel n. jud. așezat la răsărit de Argeș: 135.000 loc. Cap. Câmpulung (
Muscelean).