muschetar - explicat in DEX

muschetar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MUSCHETÁR, muschetari, s. m. Soldat infanterist înarmat cu muschetă în timpul evului mediu; nobil care făcea parte din corpul de cavalerie în serviciu la curtea regilor Franței. – Din fr. mousquetaire.

muschetar (Dicționar de neologisme, 1986)
MUSCHETÁR s.m. v. mușchetar.

muschetar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
MUSCHETÁR s. m. 1. (în evul mediu) soldat de infanterie înarmat cu o muschetă. 2. nobil dintr-un corp militar de călăreți aparținând casei regale franceze. (< fr. mousquetaire)

muschetar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
muschetár / mușchetár s. m., pl. muschetári / mușchetári

muschetar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*muschetár m. (fr. mousquetaire). Pe la 1600, în Francia, soldat pedestru armat cu muschetă. Muschetariĭ regeluĭ, muschetarĭ călărĭ care formaŭ doŭă companiĭ și făceaŭ parte din trupele caseĭ regeluĭ. (Uniĭ aveaŭ caĭ albĭ orĭ surĭ, alțiĭ negri și se numeaŭ muschetarĭ albĭ și muschetarĭ negri). – Și mușchetar orĭ muscatír (rus. mušketer), pedestraș moldovenesc la 1852, cînd un regiment avea o companie de grenadirĭ și șase de muscatirĭ (vreo 1600 de oamenĭ).

muschetar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
muschetar m. soldat înarmat cu muschetă.