musaca - explicat in DEX

musaca (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MUSACÁ, musacale, s. f. Mâncare preparată din carne tocată și felii de pătlăgele vinete, de cartofi sau de dovlecei, așezate în straturi alternative și coaptă în cuptor. – Din tc. musakka.

musaca (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
musacá (musacále), s. f. – Mîncare de vinete cu carne tocată. Tc. musaka, cf. ngr. μουσαϰᾶς (Ronzevalle 161; Tiktin).

musaca (Dicționaru limbii românești, 1939)
musacá f. (turc. [d. ar.] musaka; ngr. musakás). Un fel de bucate compuse din carne tocată și feliĭ de patlagele saŭ cartofĭ saŭ fidea.

musaca (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
musacá s. f., art. musacáua, g.-d. art. musacálei; pl. musacále, art. musacálele

musacà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
musacà f. carne tocată cu pătlăgele vinete: să-mi facă la masă... vr’o musaca AL. [Turc. MUSAKA, lit. stropit].