musafir - explicat in DEX

musafir (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
MUSAFÍR, -Ă, musafiri, -e, s. m. și f. Persoană care vizitează pe cineva sau căreia i se oferă vremelnic ospitalitate; oaspete, invitat. [Var.: mosafír, -ă s. m. și f.] – Din tc. misāfir.

musafir (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
musafír (musafíri), s. m. – Invitat, oaspete. – Var. mosafir. Mr. musafir. Tc. (arab.) müsafir (Roesler 599; Lokotsch 1510a; Ronzevalle 161), cf. ngr. μουσαφίρης, alb. musafir. – Der. musafirlîc, s. n. (înv., vizită), din tc. müsarfirlik.

musafir (Dicționaru limbii românești, 1939)
musafír și (sud) mosafír m. (turc. musafir, misafir, d. ar. müsafir, călător, musafir, d. sefer, călătorie; ngr. musafiris. V. sefertas). Oaspete, acela care vine în vizită saŭ e învitat.

musafir (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
musafír s. m., pl. musafíri

musafir (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
musafir m. 1. oaspete: toți musafirii cari veniau așa netam-nesam CR.; 2. cel poftit la o masă: să cânte când or veni musafirii AL. [Turc. MUSAFIR, lit. călător].